Dermatita seboreica

Multi pacienti ajung in cabinetul dermatologului pentru descuamare la nivelul scalpului (matreata) insotita de mancarime si roseata. Aceste semne si simptome alcatuiesc tabloul clinic al dermatitei (eczemei) seboreice. Afectiunea poate fi localizata si in alte arii bogate in glande sebacee precum fata (laturile nasului, zona sprancenelor si dintre sprancene, zona din spatele urechii si pavilionul urechii, zona de insertie a firelor de par de la nivelul scalpului), regiunea presternala sau dintre omoplati, pliurile.

Dermatita seboreica nu e o problema grava de sanatate ci mai degraba suparatoare din punct de vedere estetic.

Boala afecteaza atat adultii cat si copii, in special in primele luni de viata datorita unei secretii intense de sebum reglata hormonal care se remite ulterior spre varsta de 6 luni. La copilul mic boala afecteaza in principal scalpul, cu aparitia de roseata si scuame grase, galbui, groase. In formele mai severe se poate extinde la nivelul marilor pliuri.

Desi cauza exacta a dermatitei seboreice nu este cunoscuta, au fost identificati o serie de factori care contribuie la aparitia acesteia:

–         Malassezia furfur sau Pityrosporum ovale – este o ciuperca ce traieste la nivelul scalpului si se inmulteste excesiv pe fondul unei secretii crescute de sebum. Matreata, bogata in P. ovale pare a fi un precurcor al eczemei seboreice

–         Secretia excesiva de sebum- este un factor predispozant. Este crescuta in primele luni de viata sub influenta hormonilor androgeni materni transferati transplacentar ce activeaza glandele sebacee, ulterior scade, gladele devenind inactive pana la pubertate. Se explica astfel aparitia dermatitei seboreice in perioada neonatala si la pubertate

–         Stress-ul emotional si oboseala

–         Schimbarile sezoniere- boala se agraveaza in perioada de iarna

–         Boli neurologice-Boala Parkinson, polinevrita

–         Infectie HIV-pacientii cu HIV au un risc crescut de a dezvolta dermatita seboreica datorita inmultirii exaggerate a ciupercilor ca urmare a imunosupresiei.

Diagnosticul este de obicei clinic. Rareori este nevoie de o biopsie cutanata sau alte examene de laborator, in special pentru excluderea altor boli precum psoriazisul, tinea capitis. In literatura este mentionata relatia dermatita seboreica-psoriazis (termenul folosit este de sebopsoriazis)-se pare ca dermatita seboreica poate fi precursorul psoriazisului la indivizii predispusi genetic.

Dermatita seboreica are o evolutie cronica, ondulanta, cu perioade de exacerbare si de ameliorare. De aceea nu exista niciun tratament care sa garanteze vindecarea, insa tratamentul poate controla semnele si simtomele bolii. Metoda de tratament aleasa depinde de severitatea leziunilor, extinderea lor, localizare si varsta pacientului. Nu exista o reteta universala si, de multe ori, chiar la acelasi pacient, tratamentele trebuie schimbate periodic atunci cand devin ineficiente.

Pentru dermatita seboreica a scalpului exista o gama larga de sampoane antimicotice, cu gudroane, sulfura de seleniu, zinc pirition sau acid salicilic ce pot fi alternate. In cazul afectarii fetei sau trunchiului se pot folosi creme antimicotice sau imunomodulatoare si cure scurte de dermatocorticoizi. Uneori, in cazul afectarii extinse sau bolii severe se pot administra si preparate antimicotice orale pentru a diminua rezervorul de ciuperci. Se recomanda spalarea frecventa pentru a indeparta filmul lipidic de suprafata care este substratul dezvoltarii ciupercilor.