Verucile (negii)

Ce sunt verucile?

Verucile sau negii sunt leziuni benigne produse de un virus numit HPV (papilomavirusul uman). Exista aproximativ 100 tipuri HPV, unele care produc leziuni benigne, precum verucile, altele cu potential oncogen, implicate in cancerul de col uterin. Verucile apar prin inmultire rapida a celulelor din stratul superficial al pielii sub influenta virusului. Verucile sunt diferite de alunite (nevi) si nu se transforma niciodata in cancer.
Clinic au aspectul unor mici lezuni de culoarea pielii, roz sau brun deschis cu suprafata aspra la palpare. Pot fi unice sau numeroase, de obicei situate la nivelul degetelor si mainilor fiind contagioase daca nu se trateaza. Chiar cu tratament pot sa apara recurente, putand deveni o problema persistenta.

Verucile pot avea si alte localizari, in functie de tipul de HPV implicat in aparitia lor:
•    Veruci plantare – apar pe suprafetele plantare (talpi), fiind asemanatoare calozitatilor (ingrosari ale pileii pe zonele de presiune); pot avea mici puncte negre in interior, acestea fiind de fapt vase de sange trombozate;
•    Veruci genitale (condiloame) – sunt localizate la nivelul zonelor genitala, pubiana, perianala, intravaginala; datorita umiditatii de la nivelul acestor zone verucile sunt mai putin aspre la palpare;
•    Veruci plane – situate la nivelul fetei  sau mainilor; spre deosebire de verucile vulgare, ele au suprafata plana;

Care sunt caile de transmitere?

Ca si alte boli infectioase, verucile se raspandesc de la persoana la persoana sau prin contactul cu obiecte folosite de o persoana care are virusul. Este nevoie de o perioada destul de lunga de incubatie (aproximativ 6 luni) de la expunerea la virus pana la aparitia verucilor. Sistemul imun al fiecarui individ expus la virus reactioneaza diferit astfel incat nu toate persoanele care intra in contact cu virusul dezvolta veruci. Sunt mai expusi copiii si adulti tineri si peroanele imunodeprimate (cei infectati HIV, cei cu transplant de organe).
Verucile sunt de obicei usor de recunoscut, astfel incat dermatologul poate pune diagnosticul numai pe baze clinice. Rareori este nevoie de o biopsie cutanata pentru confirmarea diagnosticului.

Cum evolueaza si cum le tratam?

Evolutia verucilor este spre disparitie spontana, in aproximativ 2 ani, insa de cele mai multe ori este nevoie de tratament pentru a impiedica cresterea si inmultirea lor. Nu exista tratament antiviral specific, iar antibioticele nu sunt utile in cazul infectiilor virale. De aceea  frecvent tratamentul presupune o metoda distructiva (electroterapia, tratament laser, crioterapia cu azot lichid sau zapada carbonica), aleasa in functie de varsta pacientului, localizarea si numarul leziunilor. Se mai pot folosi substante aplicate local (acidul salicilic,  substante imunomodulatoare) sau substante care se injecteaza in veruca.
Verucile subunghiale sau periunghiale sunt dificil de tratat si  recidivante. Chiar dupa un tratament corect pot sa apara alte veruci, fiind adesea nevoie de tratamente multiple sau combinarea tipurilor de tratament.