Acneea vulgara

Acneea este una dintre cele mai frecvente probleme ale tenului. Desi  toate grupele de varsta pot fi afectate de multiplele ei variante, acneea este in principal o afectiune a adolescentei, de multe ori avand un impact psihosocial major, putand duce la izolare si depresie.

Cum se manifesta acneea?

Clinic acneea se poate prezenta prin aparitia de puncte albe si negre (comedoane), papule si pustule (cosuri) sau chiste si noduli. Cele mai afectate zone sunt si cele care sunt mai bogate in glande sebacee (fata, decolteul, umerii si spatele).

Comedoanele apar prin blocarea porilor de catre sebumul in exces, celule moarte si uneori bacterii. Cand comedoanele sunt deschise la suprafata pielii ele sunt numite puncte negre datorita aspectului negricios al dopului care blocheaza porul. Cand ele sunt inchise apar ca niste mici ridicaturi de culoarea pielii si sunt numite puncte albe.

Papulele si pustulele sunt mici bubite rosii, unele cu puroi care semnaleaza inflamatia sau infectia la nivelul foliculului pilos.

Chistele si nodulii sunt leziuni profunde, dureroase, pline cu sebum, ce pot lasa cicatrici.

Care sunt cauzele acneei?

Principalii factori implicati in aparitia acneei sunt:
– hiperproductia de sebum– nu se stie exact ce determina aparitia unei secretii excesive se sebum dar se pare ca sunt implicati factori hormonali, ereditari, bacterieni sau medicamentosi. Secretia de sebum este sub controlul hormonilor androgeni secretati de catre ovare, testicule si glandele suprarenale. Modificarile hormonale ce apar la adolescenti, femei insarcinate, premenstrual, in cazul unor boli (sindromul ovarelor polichistice) sau dupa consumul de medicamente (corticosteroizi) pot duce la aparitia sau agravarea leziunilor de acnee
– blocarea porilor de catre celule cutanate moarte si sebum care nu se elimina correct din piele
–factorul bacterian – desi acneea nu este o boala infectioasa, bacteriile (precum Propionibacterium acnes) participa la agravarea leziunilor prin producerea unor compusi chimici cu rol proinflamator.
– alti factori: ereditatea (se mosteneste numarul, dimensiunea si activitatea glandelor sebacee), frecarea sau presiunea prelungita, expunerea la anumite substante sau cosmetice.

Contrar convingerilor populare, ciocolata sau mancarurile grase nu intervin in aparitia leziunilor de acnee. De asemenea acneea nu e datorata lipsei de igiena. Spalarea excesiva cu sapunuri dure sau chimicale poate uneori sa agraveze acneea.

Cum tratam acneea?

Tratamentul tinteste principalele cauze ale acneei, avand ca obiective scaderea secretiei de sebum, grabirea turnoverului celular, combaterea infectiei bacteriene si reducerea inflamatiei. El trebuie adaptat formei de acnee, severitatii, extinderii leziunilor, varstei pacientului.
Pentru tratamentul leziunilor active se pot folosi:
–  preparate de uz local care exfoliaza pielea  impiedicand astfel producerea dopurilor foliculare sau antibiotice locale  folosite in scopul reducerii rezervorului bacterian. De multe ori este utila combinarea lor pentru obtinerea  de rezultate satisfacatoare. Majoritatea produselor de uz local pot avea ca reactii secundare roseata, peeling, senzatie de arsura sau intepatura la locul de aplicare, care sunt de obicei temporare si pot fi controlate cu produse dermocosmetice adjuvante.
– antibiotice orale – de obicei utile in cazurile de acnee moderata sau severa prin efectul antibacterian si antiinflamator.
– anticonceptionalele orale estroprogestative sau combinate cu un antiandrogenic pot ameliora acneea la femei.
– Isotretinoin (Roaccutane, Sotret) este util in  cazurile severe de acnee (acneea nodulo-chistica) sau in acneea care nu a raspuns la alte metode de tratament. Este un medicament eficient care poate sa duca la vindecarea acneei in 80% din cazuri. Este insa un tratament care trebuie monitorizat de medicul dermatolog prin controale regulate si analize de laborator datorita efectelor secundare care pot sa apara. Este interzisa sarcina pe parcursul tratamentului si o luna dupa incetarea lui datorita efectului teratogen al medicamentului. Alte efecte secundare sunt: uscaciunea pileii si a mucoaselor, fotosensibilitate, dureri musculare, diminuarea vederii nocturne, cresterea nivelului colesterolului si trigliceridelor din sange.
– tratament cosmetic: microdermabraziune, peelinguri chimice pot fi utile in controlul leziunilor de acnee mai ales in combinatie cu alte tratamente
– terapia fotodinamica (tratamentul cu lumina) este utila in scaderea debitului de sebum si a incarcaturii bacteriene.
Pentru tratamentul cicatricilor  sunt utile:
– substante de umplere (fillere) cu collagen sau grasime – se injecteaza in cicatricile deprimate pentru a intinde pielea si a face cicatricea mai putin vizibila
– dermabraziunea – presupune indepartarea stratului superficial al pielii cu un cap abrazor. In acest fel cicatricile superficiale sunt indepartate iar cele profunde devin mai putin vizibile.
– tratament laser
– tratament chirurgical – exizia cicatricilor individuale cu ajutorul unui bisturiu circular (punch) si sutura defectului.
Trebuie retinut ca tratamentul in acnee incepe sa actioneze cam in 4-8 saptamani. Se aceea este imperativ ca pacientul sa fie consecvent in utilizarea lui si sa nu renunte inainte de aparitia efectelor benefice.
De asemenea pentru a preveni aparitia de noi leziuni de multe ori este necesara continuarea tratamentului local pe zonele predispuse la leziuni, sau continuarea administrarii contraceptivului oral chiar daca tenul este linistit. Alte masuri utile de prevenire sunt:
–    spalarea zonelor predispuse la acnee de doua ori pe zi pentru indepartarea excesului de sebum si a celulelor moarte; se vor evita produsele grase si spalarea excesiva
–    evitarea machiajului excesiv si indepartarea fondului de ten inainte de culcare
–    evitarea hainelor foarte stramte care retin caldura si umiditatea si irita pielea.
–    este interzisa exprimarea (stoarcerea) cosurilor pentru a preveni aparitia cicatricilor.
Acneea nu este o problema fara raspuns. Exista tratamente eficiente care trebuie insa  incepute la timp pentru a limita impactul psihosocial si riscul de cicatrici inestetice.